Creați o anaglificare 3D în Maya 2012

Ce este 3d-anagliful? Imaginile anaglife sunt folosite pentru a oferi un efect stereoscopic 3D, atunci când sunt văzute cu ochelari în care cele două lentile sunt diferite (de obicei cromatic opuse) de culori, cum ar fi roșu și cian. Imaginile sunt alcătuite din două straturi de culori, suprapuse, dar decalate una cu cealaltă pentru a produce un efect de adâncime. Deci, în acest tutorial vom învăța cum să facem o realistică 3D-Anaglyphic rendering în Maya 2012.


Descărcați fișierele proiectului pentru acest tutorial


Notă: faceți clic pe pictograma "Monitor" pentru a vizualiza tutorialul în format Full-screen HD.


Ghid rapid pentru 3D-Anaglyph

Ce este 3d-anagliful?

Imaginile anaglife sunt folosite pentru a oferi un efect stereoscopic 3D, atunci când sunt văzute cu ochelari în care cele două lentile sunt diferite (de obicei cromatic opuse) de culori, cum ar fi roșu și cian. Imaginile sunt alcătuite din două straturi de culori, suprapuse, dar decalate una cu cealaltă pentru a produce un efect de adâncime. De obicei, subiectul principal se află în centru, în timp ce fundul și fundalul sunt deplasate lateral în direcții opuse. Imaginea conține două imagini colorate diferite, câte una pentru fiecare ochi. Când sunt văzute prin "ochelarii anaglif" codați în culori, acestea dezvăluie o imagine stereoscopică integrată. Cortexul vizual al creierului îmbină această percepție cu o scenă sau compoziție tridimensională.


Cum funcționează 3d-anagliful?

Vizionarea anaglifelor prin ochelari de culori adecvate duce la fiecare ochi să vadă o imagine ușor diferită. Într-un anaglyf roșu-albastru, de exemplu, ochiul acoperit de filtrul roșu vede părțile roșii ale imaginii ca "alb", iar părțile albastre sunt "negre" (cu creierul oferind o anumită adaptare pentru culoare); ochiul acoperit de filtrul albastru percepe efectul opus. Zonele verde albe sau adevărate sunt percepute la fel de fiecare ochi. Creierul îmbină imaginea pe care o primește de la fiecare ochi și interpretează diferențele ca fiind rezultatul unor distanțe diferite. Acest lucru creează o imagine stereografică normală fără a cere vizualizatorului să-și traverseze ochii.


Cum să vizualizați o imagine stereoscopică?

O pereche de ochelari cu două filtre de aceleași culori, o dată folosită pe camere (sau simulată acum prin manipulări de software de procesare a imaginii) este purtată de spectator. În cazul de mai sus, lentila roșie deasupra ochiului stâng permite doar o parte roșie a imaginii anaglife până la acel ochi, în timp ce lentila ciană (albastră / verde) de pe ochiul drept permite numai părțile albastre și verzi ale imaginii la acel ochi. Porțiunile imaginii care sunt roșii vor apărea întunecate prin filtrul cyan, în timp ce porțiuni de culori compuse numai din verde și albastru vor părea întunecate prin filtrul roșu. Fiecare ochi vede deci numai perspectiva pe care trebuie să o vadă.

Asta e tot.